^_^We love^_^
O lume a noastra


Let's have some fun
 
AcasaPortalCalendarGalerieFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare
Ultimele subiecte
» atentie
Vin 24 Aug - 15:11:46 Scris de Darth Sabe

» Majestic RPG
Joi 28 Iun - 1:31:20 Scris de Darth Sabe

» Unstoppable Mind
Mier 27 Iun - 11:49:12 Scris de Darth Sabe

» Arta de a fi fatal {Sayami&Ionica}
Dum 24 Iun - 18:31:41 Scris de Sayami

»  AICI pentru cine caută coleg/colegă pentru RPG
Joi 21 Iun - 13:59:38 Scris de Darth Sabe

» Cate mesaje ai?
Mier 6 Iun - 14:51:43 Scris de Darth Sabe

» Forum Game of Thrones (RPG)
Mier 6 Iun - 14:51:09 Scris de Darth Sabe

» Cine comenteaza ultimul castiga!
Mier 6 Iun - 14:50:26 Scris de Darth Sabe

» Marissa centaurul saman.
Sam 2 Iun - 8:15:40 Scris de Invader Lamu


Distribuiţi | 
 

 Ecoul unei promisiuni

In jos 
AutorMesaj
Mysa
Moderator
Moderator
avatar

Sex : feminin
Zodiac : Scorpion
Zodiac chinezesc : Bivol
Mesaje Mesaje : 94
Puncte Puncte : 252
Reputatie Reputatie : 0
Data de inscriere Data de inscriere : 14/12/2014
Varsta Varsta : 21
Localizare : Lumea de jos
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : Fic

MesajSubiect: Ecoul unei promisiuni   Joi 7 Ian - 0:04:03

Primul manuscris - Noaptea

Capitolul unu - Joaca unui perfectionist

"Eu mut o zi alba, / El muta o zi neagra. / Eu inaintez un vis, / El mi-l ia la razboi." - Marin Sorescu

1


„Ma aflam în acel loc, în fața unui hotel colosal pe a cărui tencuială este imprimată, în șuruburi, o pancartă dreptughiulară, pictată cu un font caracteristic - „La Lelio”. Priveliștea înnoptată din orizontul meu, constituită din siluetele îmbrăcate elegant, în culoarea nopții înstelate, amplasate lateral, ce formează o trecătoare interminabilă, îmi insuflă multă reușită și monede cât cuprinde, landșaftul respectiv, fiind destul de rar în zilele sărace. Imediat ce-i contemplu cobor din mașinăria lungă, ca o râmă stopată pentru a-și recupera energia după îndelungată trudă, cu un zâmbet tâmp, schițat, pe buzele nuanțate într-un roșu stins și mocofan. Gândurile îmi aleargă ca pilitura de fier deoarece, în clipa actuală, totul se vrea a fi pus la punct pentru a-l întâmpina galant și cum se cuvine pe partenerul de tranzacții nimicitoare și concomitent, prietenul meu, ambasadorul Italiei. Pășesc inflexibil printre spectactorii formali, spre surprinderea mea, către impunătoarea infrastructură săltând, la intervale de timp regulate, sprânceana-mi stufoasă precum o intimidare adresată rândașilor.Cuprins de defilarea mea spectaculoasă de pe podium, uit că am sosit în interiorul unui vestibul pavat cu gresie aleasă, de-un alb imaculat, și pereți ticsiți cu imagini sufocate de ramuri lăcuite uniform. Arunc cu privirea iute împrejur, sesizând slujitorii ce stagnează rigizi, așezați de-a lungul salonului uluitor. Pașii mă îndrumă vertiginos către portița absorbită de perete, ca mă apoi să o pun mișcare, cablul împletit cu fire groase din fier, ce susține camera în miniatură, scârțâind turbat ca o viperă ieșită din scorbură, la sesizarea prăzii. Totuși, nu neglijez să ademenesc câțiva bărbați, înconjurându-mă iute și urmărindu-mă pretutindeni, analizând întregul labirint, creat cu un anumit scop. După ce punctulețul roșu, de pe mecanismul agitat, ticăie, mă îndrept, la vederea ușilor ce intră din nou în beton, către un birou dulce sufletului meu - prin el mă simt în siguranță. Plăcerea de a petrece majoritatea perioadei aici este asimilată de nesfârșitele întreruperi primite de îndrăzneala vizitatorilor, precum este cel de la amiazi. Scenariul ideilor mele este transpus în realitatea de acum odată cu apariția persoanei ciudat de familiară în fața-mi, ce relată, cu o rapiditate nemaiîntâlnită, că ambasadorul a proftaxit la destinație. Nu-l apreciam foarte mult pe omul enunțat anterior, fiind un escroc fără maniere dar, era nevoie de a-l avea la inimă, chiar și obligat - nu că n-aș fi - pentru a-i folosi atribuțiile și cele necesare mie în urcarea treptată, sau promtă spre ierarhia socială, într-un distinct mod. Îi transmit asistentului câteva indicații apoi, după o clipă înjumătățită, zăresc doi bărbați îmbrăcați în negru formal și bine făcuți. Printre aceste namile îl observ și pe pricăjitul conducător al interesantei țări.

2


Vestimentația lasă de dorit ca de obicei, un costum albicios, iar expresia feței, suptă de suferințe, mă-nfioara. „Georgiano, dragul meu prieten și cel mai desăvârșit investitor.” Accentuasem cuvântul investitor prin sclipirea din ochii mei plini de dragoste falsă, pentru a-i insufla faptul că acum se vor face doar afaceri, ci nu chestii amicale. Tâlharul, pentru că sustrăsese averea multor oameni nevinovați și, deasemenea, statul ce-l conduce parșiv, neținând cont de pipernicitul popot, îmi prinde mâna întinsă, intenție urmată de îmbrățișarea cordială și bătaia ușoară pe umeri. „Vai, ce nepoliticos sunt !” spun apucând un scaun. „Dar ia loc, prietene !” continui trăgând scaunul în fața biroului meu, ca mai apoi să mă așez confortabil la cel din urmă obiect, făcând semn gărzilor să se retragă. După introducerea extrem de perfidă ce-mi stimula greață, în interior, întroduc rapid un subiect favorabil mie pentru a-i încinge spiritul. Aveam de gând, ca în această întâlnire clandestină, să-i prezint anumite afaceri după care voi avea de câștigat, și plăcute lui. Fiind un bun orator îndreptam cuvintele acestuia oriunde-mi poftea inima, dar aveam grijă să nu dau de bănuit pentru că, deși eram predestinat cu numărul succesului în management, această entitate nu-mi aparținea. Bărbatul se retrage după ilimitate chestiuni explicate și crearea unor scenarii în scopul viitorului nostru. Îl conduc către principala cameră din hotel, o imensă încăpere, dotată cu felurite indispensabile lucruri acelui om - mă anunțase dinainte de preferințele sale - iar, cu un zâmbet ștrengar și cu mâinile în buzunar - încă aveam personalitatea de golan, cum eram obișnuiți cu toții, noi - mă îndrept vesel spre biroul lăcuit, cu un țel bine definit, acela de a pune pe picioare o abundentă întrunire. O realizez cu izbândă, în ciuda unor mici dispute cu membrii discretei organizații, apoi primesc un apel ciudat. Știu cine e, știu ce vrea însă, discut cu dânsul ca și când nu l-aș cunoaște deoarece, deși eu sunt proprietarul amplei clădiri, pereții au urechi atunci când domnul ambasador ne onorează cu prezența... galeșa sa prezență. „Totul decurge conform planului, mai e nevoie să fixez artificiul.” gândesc, desfătându-mă întins pe canapea, în timp ce vizualizez știrile plictisitoare ale tragicei Rome.

3


Clipele trec anost de repede, la fel și ziua de azi, ce se transformă în cea de mâine. Întâlnirea are să-nceapă, însoțitorul meu de suflet, doar un copil banal al cărui nume nu-l cunosc - probabil, celălalt îl știa - scuipă toate isprăvile ce le-au făurit figurinele puse pe tabla de șah în imaginarul plan, din punct de vedere existențial. Intru împreună cu ambasadorul într-o altă cameră de dimensiune medie, cu pardoseala pietrificată, pereții fiind tăvăliți într-un galben de culoarea ceaiului, iar mobilierul din lemn, frumos decorat, este așezat, într-o armonie splendidă de-a lungul mesei întinse în mijloc. Participanții se fixează pe scaunele îmblănite schimbând multiple impresii despre ce va urma. Eu mă aflu aici, în capul acestui ansamblu, alcătuit din cele mai reușite caractere din lumea mondenă, apoi iau loc așteptând să se încheie convorbirile. „Salutări călduroase tuturor, celor prezenți. Voi înfățișa repede ideea principală a convocării. Magistrala trebuință este cea de a ne deposeda de conturile vechi. După cum bine știți, organizația adversă dorește să ne pună bețe-n roate. Este musai să transferăm absolut toate fondurile asociației într-un central cont anume, cel pe care l-am deschis eu însumi ieri.” Doream cu nerăbdare să vizualizez ce amplitudine va prinde viață discursul meu, recitat cu o convingere măiastră. „Sugerezi, cumva, c-ar trebui să lăsăm totul în mâinile dumitale ? Este inadmisibil așa ceva !” strigă, cu un rânjet prostesc, omul ce reprezenta mâna dreaptă a ambasadorului. „Domnule, împreună cu puterea vine și responsabilitatea. În concluzie, eu voi căra povara, lipsindu-vă pe voi de confiscări sau alte percheziții neplăcute buzunarului.” Îi ștampilez părerea pentru a o acoperi cu întunecimea tușului. Ambasadorul dolofan se saltă, papagalul ce-mi uzurpase o parte din plan, căzând ofilit pe scaun. „Punctul de vedere, în ceea ce mă privește, este acela că făurești dumneata, Michele Lelio, o mare greșeală. Nu ne-am înțeles cum ai pledat pentru concepția dumitale !” Apoi, strâmbând din nas obraznic, dau startul sfârșitului: „Ideile voastre sunt învechite, la fel și aspectul prin care dezvoltați un negoț însemnat în secolul buhăit. De ce să nu lăsăm tineretul să preia interesele speculate adineaori ?”

4


Pot relata cu ușurință chestiunile corespunzătoare din pricina avantajului pe care-l posed. Imediat se azvârle și el în luptă, tunând: „Dragilor, Lelio este foarte just în ceea ce privește judecata sa. Noțiunea acestuia nu trebuie dată la o parte și cu atât mai puțin nerespectată.” Ambasadorul trântește un pumn în masă, iar cu ochii plini de furie răcnește: „Crede-ți că dacă ne aflăm într-o cumpănă, din pricina mafiei, aveți capacitatea de a ne eclipsa ?” Lasand timpul sa curga un rastimp, năvălește asupra mea, strângându-mi mâniat gulerul. Ceilalți se ridică cu obiectivul de a ne dezlipi, dar este revelată o îmbulzeală feroce apoi, cu o mișcare rectilinie, izbucnesc a-l răsturna pe pardoseala gri, iar după aceea-mi sfâșii cămașa, apucând un detonator cilindric, legat de pucioasa din jurul abdomenului meu. Zbier înverșunat, ațintind privirile stupefiate ale spectactorilor, înăbușite de puternicul tablou, ca mai apoi să se retragă molcom cu gândul prost și inutil de a-și salva ultima sudoare, succedată de respirația chinuită ce evadează din trupul secat de energie. „Lumea asta putrezește, la fel și toți cei ce viețuiesc în mrejele ei !” Se sparge din spiritul meu pătat o istovitoare respirație sufletească. Nu sunt speriat de gemetele lor și forfota de a penetra temnița în care au fost ademeniți și - vor fi - uciși. Finisez încă o uitătură demonică ca pe urmă, o lumină sclipitoare, să izbucnească precum un vulcan nebun. Toate cuvintele, sunetele și zvâcnirile sunt reduse la un unic factor, aneantizarea. Locul se preface în praf și pulbere, iar molecula ce-mi aparține zboară odată cu ultimele rămășițe din pancarta mucegăită, picând într-un tomberon de pe o stradă îndepărtată. Percep cum o siluetă cu o alura funebră, îmbrăcată în obscur, mă ridică din mizerie. Jocul s-a isprăvit !”
- S-a întâmplat exact cum ai prevăzut. Acum mă poți repară ? termină de povestit cea de-a patra marionetă.
Sfârșitul primului capitol...


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.sweetflirt.ro/profil/mysalove
Mysa
Moderator
Moderator
avatar

Sex : feminin
Zodiac : Scorpion
Zodiac chinezesc : Bivol
Mesaje Mesaje : 94
Puncte Puncte : 252
Reputatie Reputatie : 0
Data de inscriere Data de inscriere : 14/12/2014
Varsta Varsta : 21
Localizare : Lumea de jos
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : Fic

MesajSubiect: Re: Ecoul unei promisiuni   Joi 7 Ian - 0:04:46

Capitolul doi - Pionul ce avea să schimbe totul

"Dormeau adânc sicriele de plumb, / Și flori de plumb și funerar veștmînt -- / Stam singur în cavou... și era vînt... / Și scîrtîiau coroanele de plumb." - George Bacovia

1


Acum o lună, 2017; 16 Septembrie.
Ornicul bate furtunos ora 12:30 trimițând mesaj studenților că vremea acomodării a trecut și că este nevoie de reluarea matinalei acțiuni. Liceul, al cărui nume denotă experiență și capacitatea fluentă de a îndruma eleveii, își deschide larg porțile, întregul oraș repunandu-se pe picioare odată cu junimea înverșunată. Sute de persoane obosite și cu cearcăne transparente pe coada ochiului traversează anost învechita rută către intrarea în așa zisa fabrică de inteligență. După ce toți se așează în băncile uzate de nenumărate generații orele sunt pe cale să-nceapa, odată cu apariția, pe jumătate prietenoasă, a profesorilor sfredelitori asupra noilor studenți sau schimbărilor efectuate de ceilalți pe parcursul vacanței meritate și primită cu imensă iubire.
- Emmanuele Echo ! strigă melancolic profesoara de chimie ce-și desfășoară întâia lecție, din acestă perioadă, în încăperea celor din ultimul an și "cei mai bine văzuți elevi" în acest timp.
Un tânăr rigid de statură mijlocie și cu o privire ascetică precum al unui viclean crocodil ce te ademenește elegant în cușca sa de nămol pentru a te preface în cină ridică dezgustat mână dreaptă ca mai apoi să tăie aerul, tot în același mod banal, cu scopul de a-și expune prezența în fața femeii. Vestimentația acestuia este una comună, ca a celorlalți, anume: uniformă neagră cu un imprimeu ce semnifică o pasăre celestă - Phoenixul - nuanțat în galben crud cu vibrări de alb pur. Băiatul își potrivește brațul celălalt acoperindu-și falca feței nepătată de impurități, iar cu mâna dreaptă înșfacă un stilou roșiatic învârtindu-l printre degete somnoros. Ploapele i se mișcă mecanic la intervale de timp regulate, stând mai mult închise, ca pe urmă să răsufle sorbind lumina soarelui tomnatec. Imediat, după terminarea orelor Echo se deplasează benevol spre biblioteca școlii - singura încăpere ce nu i se pare deformată și incomodă. El zărește pe coridor o domnișoară de șaisprezece ani, așteptând în fața încăperii unde dorea să ajungă acesta. Tânăra făurește felurite joculețe cu degetele suave de un alb paradisiac, mai extrem ca varul. Părul oxigenat este într-o ambientă desăvârșită cu fața lunguiață, înfiorător de feminină ce întrece zeitatea erosului, succedată de formele rotunjite și sânii de forma unor mere coapte ce îi dau un aspect de prințesă unică. Liceeanul își păstrează aleura serioasă, dar ajungând în fața fetei, chipul se metamorfozează neobișnuit de repede într-o schimă afabilă, recitând o replică complexă ca în timpul unei piese de teatru:
- Îmi cer scuze că am întârziat, sper că nu te-am făcut să aștepți îndelungată vreme din cauza imprudenței mele...
Privirea angelică a perfectului trup, probabil neatins până acum, îi impregna un soi de febră interioară tânărului. Avusese la îndemână cea mai desăvârșită voință pe care o acumulase de-a lungul trecerii acestui incomensurabil vestibul. Se anunța o luptă aprigă între cele două făpturi. Ațintirea ochilor îmbibați într-o sclipire usturătoare scutură plicul cu aer ce-și survola aripile împrejur, inganduindu-le spasme puternice. Probabil că fraza se stabilise alarmant de promt. Tocmai de aceea, din pricina lecturii stufoase, subconștientul prezenta doleanța de reușită precum simțurile ce se accentuează crâncen la întâlnirea pericolului.

2


- Mhm...nu face nimic... suspină tânăra, mânuțele ei firave, roase de o paloare stranie, forfotând necontenit fustița înmuiata într-o albeață paradisiacă. Sufletul îi radia de fericire. La intervale de timp diferite sufla greu, cel din urmă suspin sfârtecând aerul sticlos precum o pâclă deshidratată. Soarele își prelingea ațele aurii mangaindu-i pe cei doi, parcă de ciudă, prin ferestruica înverzită din dreptul amândurora. Landșaftul străfulgera o enumerație de portrete înmuiate în pur amor. Să fi fost acest suspin simulacru o intuiție la adresa Ofeliei ? Pâlpâia casta strigare din sufletu-i, iar instinctele [lui] tremurau. Echo ar fi dorit doar o sărutare. S-ar fi aruncat la picioarele domniței din fața sa, îmbujorată. Oh! Dar câte nu ar fi făcut pentru un moment de amor. Avea chiar și o strategie: în primul rând ar fi prins-o de talia dornică de convulsii isterice și înfierbântată de atâta eros. Apoi i-ar fi astupat buzele sidefii, puțin rumene, împroscandu-le mereu cu existența sa care bâjbâie înțelesul actului final. Și ar fi putut să continue tot așa, nemărginită vreme, însă trupul feeric, constrâns în veștmintele ce o strâng metodic pe domnița acestui Gajus Iulius Caesar, îl dispereau, aproape că se inneca cu respirația deșertică.
- Cleopatra, dacă istoria s-ar repeta, pentru zâmbetul tău aș juca întreg imperiul ! Gândea cu sufletul strâns într-o cingătoare colosală, iluzionară de asemenea, dar păstrându-și terifianta aleura enunțată la începutul întâlnirii amicale. Irefutabil, clipele scormoneau țârâitul zilei, luna deșteptându-se din mrejele chipului palid. Cei doi părăsit-au ceva timp ansamblul, nu înainte ca tânărul să-i accepte [fetei] invitația în părculeț, mâine după-amiază. Echo înainta melancolic, cuprins de o vrajă fantasmatică, lucru ce-l osteni în a se gândi la un roman plăcut sufletului lui. Această pricinuită garoafă a sentimentelor clocotea în pieptul vârtos oglindit precoce de către cămașa stinsă, ca fusta doamnei durerilor sale. Dulci mai erau aceste dureri. Dar această stare nu-l caracteriza întru-totul. Unde dispăruseră concepțiile constituite într-o duzină de legi, ca un cod ? Chiar așa de repede se reculesese de imaginațiunea lumii procreată de amărăciunea scriitorilor favoriți și emeriți ? Păcat de păcatul înfăptuit de adolescența nostalgică în mulți ani de chin. Schima domenic de blândă pieri într-o încruntare teribilă. Pierduse din vederea încețoșată acea frumoasă și ostenita față de marmură de Paros.

Sfârșitul primei părți...


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.sweetflirt.ro/profil/mysalove
Mysa
Moderator
Moderator
avatar

Sex : feminin
Zodiac : Scorpion
Zodiac chinezesc : Bivol
Mesaje Mesaje : 94
Puncte Puncte : 252
Reputatie Reputatie : 0
Data de inscriere Data de inscriere : 14/12/2014
Varsta Varsta : 21
Localizare : Lumea de jos
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : Fic

MesajSubiect: Re: Ecoul unei promisiuni   Joi 7 Ian - 0:05:30

3


Ploapele pe jumătate lăsate trădau mărimea ochilor lui de un întunecos și demonic albăstrui și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie. Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei care spulbera verdeața din locul în care va simula prima întâlnire. Cerul era senin ca o boltă de smarand susținută în orient și occident. Numai într-un loc cerul părea dogorât și ars și o mare de stele cu aceleași caracteristi scrijelea portița spre tărâmul interzis. Muritorii savurau descântecul mărilor, îndrumarea cerului și sufleourul parvenit ascuns printre tăvile cu aer d-un rece crud. Echo se înfioră de peisaj. Tocmai el cari nu se temea de tenebros, înlănțuind curajul ca un nebun împrejurul căsuțelor cuprinse în acesta. Lumea renăscu. O bilă de voință, de gânduri bune și neînșelătoare îi năpustiră atmosfera nietzscheană din rațiunea pe moment morbidă. Dar nu la vederea tabloului a prințesei, pictat cu fire de mărgăritar și șuvițe de verde apocaliptic, puțin șters. Se căia.
-Voi trece și peste acest eveniment. Cu ocazia aceasta voi făuri noi conexiuni, o perspectivă drastică asupra feminității interprinse în rămurele de îndoială, încerca el să-și afunde greșeala.
În timp ce noaptea își călăuzea spectacolul amar neagra ceată sorbind, fără răgaz, lumina cerească, Echo călătorea cuprins de o aspră poftă de viață. Acest așezământ mortuar îl liniștea. Părăsise de multă vreme juvenilul parc, trezindu-se pe o stradă fantomatică. Ea avea ieșire la sfârșitul micului oraș, aproape un sătuc, însă oraș. Ca de obicei, la finalul fiecărui așezământ, locul de odihnă pentru cei risipiți în ghearele eternului, dormea temeinic. Se expansiona o sete de putere nemaibănuită din pâcla ninsă pe aerul ce prindea conturul unei năluci triste. Iarba crudă trosnea într-un sunet infirm, de joasă frecvență, iar forma acesteia se prefăcea în neant, într-o negură decisivă și oarbă. Echo pășea indus într-o lume diferită. Jubila adesea când un junghi îi săgeta inima, sau un freamăt precum un fior înfiorător de dulce îi sfârteca trupul tare ca un munte falnic. Aruncă cu un zâmbet nebun o uitătură strălucitoare către pomii înșirați de-a lungul și de-a latul. Ochii săi prindeau din zbor o lăcrămare feroce, mici firicele d-un roș aprins zăbovind cu partea de jos a ochiului obosit, constrâns de cearcăne comune, dar înfiorător de ciudate. Toate acestea le simțea cum îi tulbură rațiunea, cum corpul aproape că dispera cât și interior. Dar el consimțea faptul că aceste caracteristici sunt evidențiate doar în exterior. Dulce și provocaroare antiteză. Drumul său îi veștejea lumina ochilor cu cât afunda mortuarul așezământ. Se lovea cu coatele de crucile pictate cu lacrămi de sânge, create din lemn stâncos, la fel și cele de piatră. Echo călca răvășit de un simțământ neînțeles pe mormintele udate cu flori minunat de frumos mirositoare. "Nu se supără, doar-mi sunt prieteni". Spunea abătut, cu un zâmbet înduioșat. Acesta era locul lui preferat. Se repercuta într-un demiurg liber, o libertate bizară ce-i sfărâma și ultima picătură de luciditate. Îi venea să urle de o frenezie nebună. Să fugă cu o neasemuită rapiditate printre mormintele plictisite de atâta așteptare, plictisite că lumea nu mai moare și naște alta ...

4


Personalitatea lui se intuia a fi onirică. Delirul pusese stăpânire pe acesta. Se așeză lângă un copac ce oferea protecție căsuței sub-pământene din apropiere cu brațele lui ruginite de fervoarea globului ascuns, deocamdată. Strânse trist o floare blestemată să crească aici, chiar dacă moare să se reîncarneze încontinuu în acest loc, precum omul, de altfel. Ultimul suflu al florii, cuprins de degetele funebre, în bătaia lunei, ale tânărului, se prelingea pe pământul buhăit, lins, parcă d-un praf sticlos. Luna căpăta o formă arhaică fiind stropită cu o culoare mirifică. Acel albastru dumnezeiesc pe care orice pictor însetat de opera sa îl caută... și nu-l găsește, nici măcar Leonardo. Pe de altă parte, cerul pregătea un festin ca și când această noapte are să schimbe destine, să coexiste cu mecanica huruitoare a celor două lune. Exact. Afară se înălțau pe zenitul vergin două lune albastre cu vibrări de albeață lugubră. Cea de-a două era mai mică, sfioasă, însă de-o frumusețe nebunească. Aerul traversă în van luminișul, orașul, lumea și universul cu o caleașcă unică, condusă de șapte cai apocaliptic. Aceștia suflau greu, pe nările deformate scuipând mânie metamorfozată în vântul pieziș ce se întețea. Echo fu învăluit într-un ce nemaisimțit, apoi avu un moment neînțeles, scâlciat: născut cu mii de ochi, în mijlocul unor arătări colosale, ele toate în raport cu acesta, păstrându-și proportiunea, nu i se păreau mai mari, nici mai mici de cum îi par azi. Se prefăcuse în existență.
Deodată luna s-ascunse într-un nor negru spintecat în două rânduri de lungi fulgere roșii - cimitirul se întunecă mai mult - și nu se mai văzu nici umbra înaltă a lui Echo. Tânărul se sperie. Avea o privire terifiantă ca și când o țepușă îi trosnise pieptul, sfârtecându-l cu o piatră pierdută de pe portativ. Un țipăt îi alungă gândurile. Lumea se revărsă în negura surdă a copacului însângerat...

Sfârșitul capitolului doi...


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.sweetflirt.ro/profil/mysalove
Mysa
Moderator
Moderator
avatar

Sex : feminin
Zodiac : Scorpion
Zodiac chinezesc : Bivol
Mesaje Mesaje : 94
Puncte Puncte : 252
Reputatie Reputatie : 0
Data de inscriere Data de inscriere : 14/12/2014
Varsta Varsta : 21
Localizare : Lumea de jos
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : Fic

MesajSubiect: Re: Ecoul unei promisiuni   Joi 7 Ian - 0:05:56

Capitolul trei - Fiecare om își are monștrii lui

"Din chaos, Doamne, -am apărut / Și m-aș întoarce-n chaos.." - M. Eminescu

1


Inima tânărului rupea tăcerea. Un zbucium interior îi zvârcolea trupul. El se ridică. I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea singura lună fantastică și palidă ca fața unei vergine murinde. E miază noapte. El halucina. Disperarea îl cuprinde, puștiul tace, aerul e mort și numai suflarea lui e vie, numai ochiul lui e viu pentru că neputința îl toacă. Se repede spre drum și fuge vertiginos către locul de unde se auzise țipătul. Ace îmbâcsite cu venin îi zdrobesc pieptul, îi sfârtecă răsuflarea. Nu mai poate gândi limpede astfel că fuge mașinal, verdeața cuprinzându-i talia, picioarele și membrele. Fața lui sidefie coexistă cu un sentiment de nimicire, aneantizând tufele de trandafiri albi - ce strălucesc demonic, îmbătați d-un fior fatal. Echo părăsește rapid cimitirul ca mai apoi să se aventureze spre cărarea ce duce către un luminiș din apropierea orașului. Cămașa îl strânge groaznic, pantalonii negrii, de catifea îi înțeapă pulpa piciorului, iar pantofii fără rugozități, șlefuiți de mai marii designeri alunecă alandala, împiedicându-se. Trupul tânărului strivește o tufă cu trandafiri pierdută de frații ei din cimitir, subjugată de libertatea ce dospește o dorință de evadare din acel loc mortuar. Echo își recapătă echilibrul. Este destul de aproape de locul de unde auzise țipătul pierdut în zare acum un răstimp. Băiatul scapă un suspin, apoi pornește din nou precum la începutul unui maraton decisiv. Luminișul este populat vremelnic de sudoarea tânărului ce încearcă cu tărie să-și păstreze modul incognito. Echo se ascunde în tăcere după un tufiș falnic. În fața impregnată în praf cu sudoare se aprind acei ochi vii, doabolici. Acest peisaj îl dezgustă. Doi tineri îmbrăcați în aceeași vestimentație pe care o poartă și el aruncă cu dispreț o uitătură specifică. Jos, în fața acestor animale, un trup învăluit într-o cămașă albă cu nuanțe de gri cere milă cu gurița afrodisiacă. Părul surâde răvășit ca niște vițe moi. Pletele emană un efluviu de un nu știu cum, iar bretonul înfiorător de bine pictat se prelinge firav pe fruntea lucrată de arhitecții antici. Gâtul suav este acoperit de gulerul cămășii, apoi prins cu o cravată tăiată în patru fragmente de mărime medie, cele patru porțiuni fiind prinse cu o bucată de smarald încovrigat in jurul lor. Nasturii sunt intacți, mulându-se ușor pe sânii ieșiți în relief, ca două mere coapte. La fel și fustița pavată pe laturi cu dantelă ce instigă la amor. Tânăra își șterge lacrimile cristaline cu mânuța infirmă, învăluită într-o mănușe delicată, tivită tot cu dantelă d-un alb pur. Dar acest înger blond care zăcea în fața celor două namile se prefăcea într-o elevă din liceul lui Echo.

2


"E Poesis !" Gândi dânsul, uitându-se mai cu atenție la trăsăturile feței. Unul dintre cabontini își apropie lent corpul dârz, ce profită de beneficiile tinereții. Acesta o atinge ușor pe tânără, mângâindu-i capul blond, apoi expansionând momentul până la cel dintâi nasture ce dă drumul către menita provocațiune. Fata îl lovește peste față, încrucișându-și mâinile pe piept ca și când ar ascunde o comoară. Tânărul se înfurie și năpustește asupra acesteia, lovind-o, ca pe urmă s-o cuprindă, descheindu-i cu o promtitudine imensă nasturii și trăgând brutal de sutienul învelit în roz. Continuă cu atingeri lascive, provocând feminitatea cu degetele puhave, plimbându-le pe epiderma de-o albețe vergină ca cea mai curată marmură. Mâna fetei spânzură josul corpului, pe când mâna cealaltă se zbate pe corpul tânărului. Celălalt băiat intervine și el, însă doar se apropie ușor.
- După sunt eu și tot așa. Zice el, uitându-se în zare, sângele parcă spărgându-i venele de nerăbdare.
Echo este cuprins de un val de mânie ucigătoare. Ochii i se albesc precum crida, suflarea lui devine înflăcărată, iar pupilele aproape că plesnesc, zbătându-se ca ai unui dezaxat - albastrul cast de adineaori transformându-se într-unul rece, fără sentimente ce nu poate fi topit de nici-un vulcan sau de dulcea lacrămă a unei vergine. Echo sare energic din verdeața ce-i repudia prezența. Cei doi îl privesc cu teroare, iar fata suspină. Tânărul expune un zâmbet mefistofelic. Gura lui se preface într-o repulsie zănatică. Și fața prinde forma unui nebun, părul negru ca-ntunericul abisurilor zburlindu-se și schima căutând o deschizătura, umflându-se apoi, într-o uitătură vrăjmașă. Râde intransingent ca și când ar fi biruit precum Baldwin al IV-lea împotriva lui Saladin [Salah al-Din]. Din partea namilelor ce zambeau terifiați doar pentru a ascunde dezolarea din partea fricii - ce-i cuprindea - nu înșfacă nici-o îndurare. Echo strânse din pumni, apoi năvălește asupra celui dintâi adolescent, lansând un picior precum o rachetă, aruncându-l câțiva metri. Pumnul lui nenoroci celălalt liceean, apoi sfârtecă epiderma ce plesnea. Un sânge roș ca de tribut unui pact satanic, țâșnea din fețele spulberate ale celor doi. Umbrele amândurora se năpustiră asupra pământului, sărutându-l. Echo încă nu se opri, lovindu-i neîncetat cu bestialitate, ca un demon scăpat din cușca de cei pe care-i distruge prima dată. Doar după câteva minute sângele nu mai clocotea în el. Trupul se liniștise. Își dăduse seama că răbufnirile sale pot fi fatale, până și pentru el. Știa, însă că spiritul său prezenta o calmitate desăvârșită, astfel că își alină tristețea. Poesis privea stupefiată. Nu-și venea a crede că scăpase din această cumpănă ce, fără ajutorul celui pe care-l iubea, ar fi fost nenorocită. Dar ce căuta ea la miez de noapte, atât de tardiv, în apropierea cimitirului ?

Sfârșitul primei părți...


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.sweetflirt.ro/profil/mysalove
Mysa
Moderator
Moderator
avatar

Sex : feminin
Zodiac : Scorpion
Zodiac chinezesc : Bivol
Mesaje Mesaje : 94
Puncte Puncte : 252
Reputatie Reputatie : 0
Data de inscriere Data de inscriere : 14/12/2014
Varsta Varsta : 21
Localizare : Lumea de jos
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : Fic

MesajSubiect: Re: Ecoul unei promisiuni   Joi 7 Ian - 0:06:25

3


Echo privi încă o dată la chipul fetei ce-și încheia nasturele de smarand. Trăsăturile feței trădau o armonioasă supărare. Iar cerceii zdrobiți în mijloc și cufundați într-o culoare eclatantă - părea a fi lapislazuli - excitau simțurile sale, prin feminitatea expusă de următoarea trepidație reluată din gâtul suav. Poesis se ridică calmă, în timp ce un silf de toamnă-i străbătu jucăuș pletele moi, sudate cu un miros de ambră zeiesc. Pe de altă parte, cei doi băieți sfâșiați de mânia lui Echo se târau din afară mrejelor ce cuprinseseră un moment intim sau poate doar o nouă reculegere până la cea din urmă restriște.
- Te-ai luat de cine nu trebuia. Vei plăti înzecit pentru tot spectacolul perfid. Glăsui într-un final tânărul cu o mai bună înțelepciune, față de tovarășul său care înjura în van, aranjându-și nervos cămașa.
Acum, după lupta oarbă ce-o săvârșise, Echo observă lucrurile dintr-un alt punct, ca și când ar întoarce tabla de șah, o întoarcere critică viitorului. Namilele de la început prezentau caracteristici inferioare din punctul de vedere al musculozității. Trupul său nu se depărta cu mult de atribuțiile înșirate anterior, dar mediumul acesta îl călăuzise spre victorie. Băiatul plesni tăcerea cu o încruntare demonică, ochii roșii de suferința gândurilor înșelătoare împroșcând frică în jur. Același element prin care rațiunea sa distilase eroismul, căpătând contur de teamă, o formă de zar și în cele din urmă un joc de noroc ce-l câștigase, deși cota se rezumase la un procent nu tocmai favorabil. Amândouă taberele se dispersară, Echo aruncându-se într-o genune ticsită cu întrebări. Un sentiment blazat îl mângâie cumplit. Uitase chiar și de prezența îngerului ce-l contempla într-o tăcere înmormântală.
- Cum ai ajuns să legi legături cu acești cabontini ? Rupse tânărul tăcerea.
Fata stagna în gândurile neîmpărtășite. Deja trecuse de miezul nopții, iar oboseala își făcea apariția molcom, precum moartea, sau somnul ce sărută veștmintele funebre. Poesis se opri din mers cu o promtitudine care determină exaltarea tânărului, în aceeași manieră, din cufundarea în planuri strategice, neexpuse până acum.
- Hm... ei o să-ți facă multe probleme, coexistând cu statutul lor social. Îl întovărăși ea cu un ton matur, oarecum temător.
Cele din urmă cuvinte îl înfiorară pe Echo. Apoi își restabili fragmentele ce-i lipseau, dându-și seama că glasul scânteietor și blând de altă dată al fetei se metamorfozase. Se desprinse o foiță din țigarea înmuiată în întrebări. Cortina își revărsă amarul asupra zăpezii stinghere și inocente. Tărâmul personal cast, interprins în conștiința cu nenumărate lacrămi, suferea. Un vulcan feroce ce dogora o nelimitată lavă stricată spulberă visurile și aspirațiunile sale. Din nou era pus în discuție statutul social ? Netrebnicul acela care-i schilodea himericul tărâm ? Deși săvărșea incomensurabile suferințe pentru a-l atinge...
- Crezi că-mi pasă de statutul lor social? Eu am ceva ce banii nu pot cumpăra - libertatea de a trăi și dragostea ! Pufni el precum un tunet ce sparge crud cerul.
Poesis rămase uimită. Cela adolescent cari se afla în fața sa se prefăcea într-o personalitate ciudată, necunoscută sufletului ei cald.

4


- Tu nu știi nimic ! Tatăl lor este un aristocrat. Însă te pot ajuta, fiindcă și eu fac parte din această scară socială.
Când cuvântul "social" se prelinse în urechile lui Echo, el înlemni. O furie colosală prinse viață în viscerele sale. Vertebrele îi tremurau, iar pumnii se sparseră într-o încleștare drăcească. Acum i se revelau în fața ochilor încețoșați nenumărate răspunsuri la întrebările lui. Pentru această ființă își riscase el liniștea conferită de dorința neînsetată de frumos, de natură ?
- Înțeleg. Probabil că i-am stricat momentul de amor, iar acum încearcă să mă ajute, șantajându-mă pentru a nu-i divulga secretul. Asta explică totul, deoarece este aristocrată și nu dorește să-și mânjească statutul. Nenonorocitul de statut.
El gândea limpede în interior, cum făcea deobicei, însă trupul nu și-l putu stăpâni săvârșind o altă greșeală. O palmă uriașâ râsfiră atmosfera, strivind brutal obrazul tinerei vergine cuprins d-un sânge roș ca cel al Afroditei. Poesis rămase stupefiată. Cel dintâi gând se conservă într-o uitătură ironică precum aceia a unui învățat asupra prostului sau cea a bogatului contra cerșetorului. Ea îngână câteva cuvinte într-o limbă străină pe care Echo nu o deslușea, apoi se retrase câțiva pași înapoia sălbaticului din fața-i arsă de o febră usturătoare.
- Ești cel mai tâmpit om pe care l-am cunoscut. Mă-ntreb cum de am reușit să suport un prost ca tine atâta vreme ?!
Sângele din ea fierbea, dar o milă neînțeleasă o cuprinse pentru băiat. Milă sarcastică, de asemenea. Poesis înăbuși o priveală mefistofelică, ca mai apoi să urmeze un zâmbet nebun și un râs ce te-n fiora. Corpul lui Echo fu terifiat de aceata ipostază, astfel că păli într-o fugă dezaxată. Picioarele i se împleticeau, iar gândurile sale se exaltau într-o supă de tenebros și amar înțeles. Îi ura din tot sufletul său pe acești aristocrați ce dețin micuțe orășele și se destrăbălează prin capitalele îndrăgite de el.
O cunoscuse pe Poesis în vacanța de vară. Avea multe amintiri plăcute cu dânsa și scrisese chiar și un manuscript despre o întâlnire împreună cu ea, o promenadă amicală... Acest manuscript prezenta forma unui jurnal în care se deslușeau anumite detalii despre întâlnirea celor doi. Iată cum suna:

Noaptea unei promisiuni


7 August - 00:45
Colinele vântului sfârtecau întreg învelișul atmosferic ce proteja unica iubire de valul răutăcios al josnicelor marionete. Rafale scurte și pline de amărăciune, învăluite în mimica singuratică, alunecau peste întreg tărâmul micului oraș Flaris. Ansamblul avea un prestigiu imens printre așezările dimprejur, scoțând la iveală numele cu care se fălea princiar pe oriunde călătorea. Cu toate acestea, Flaris era un singuratic. Puțin oameni îi călcau iarba crudă ce suprima cărările necutreierate. Spulbera panorama superbă a sa cu un gând de pace, o viață ce survola cu rațiune și împânzită de-a lungul și de-a latul cu felurite infrastructuri. Oamenii prezentau o bunătate cuprinsă-n masca valorii și înfiorător de abstractă, într-un mod plăcut. Noaptea pecetluia viețile tuturor, iar dragostea era un lucru sfânt. Ca-ntodeauna, nu toți considerau sacralitatea ca pe un obiect înverșunat simțurilor cucernice, dar preparau diverse ținte conform cărora ar sparge cerul, apogeul venind singur, fără reușită, însă.
Strada al cărui nume evidenția nobilime, înconjura liceul care metamorfoza cunoștințe în bine și nu numai. Se prefăcea într-o mașinărie menită să gândești. Rar cufundau eșecurile prestigiului său. Clasele erau grupate temeinic, iar profesorii expuneau ambiția de a forma viitoarea generație, scopul fiind precis - nu acceptau erori. Singur ca plapuma iernii, mergeam ușor, fără nici o vagă doleanță de a profita de lucrul pe care ceilalți deja îl animau. Rucsacul în care-mi țineam probabil șlefuitele seniore care mă oboseau adesea, atârna greu, lăsându-mi mâna să se încolăcească precum un șarpe anost pe spatele cufundat într-o cămașă albă imaculată. Imprimeul după cea din urmă se plia pe mișcările trupului, reflectând razele petrecute și pregătite de somnul momentan. Cealaltă mână este strecurată în buzunarul cusut diferit față de ceilalți pantaloni normali. Părăsesc curtea școlii - de unde am studiat îndelungată vreme - făcând dreapta pe strada vecină. Aceasta avea ieșire la sfârșitul micului oraș, aproape un sătuc, însă oraș. Copacii împletiti cu rugină de la globul nuanțat în galben ce era pe sfârșite și prindea nuanțe de roșu spre sângeriu, fluturau trunchiul lor calm, deschizând drumul incomensurabil văzut de pupilele mele obosite. Așteptam cu nerăbdare să ajung la destinație, deși nu se vedea pe schima mea. Mersul nu mă trăda, iar anumite erori ale sistemului (așa consideram eu viața) mă părăsiseră deocamdată. Străbăteam încântătoarea trecătoare, pășind peste un pod ce avea rolul de a se înalță și apoi coborâ deasupra râului sihastru, curgător de lacrimi. În fața mea zări o siluetă rezămată de trunchiul unui copac ce spulbera zărea falnic. Acesta se opri un răstimp, apoi zâmbi. Văzând că acea persoană contemplă orizontul de partea cealaltă a sa, mă apropiai încet, apoi o prinsei în brațe, lăsând jos rucsacul ce-mi ostenise umerii de-a lungul călătoriei fericite. Cele două persoane scapără un râs minunat și natural. Această persoană pe care o surprinsesem se prefăcea într-o tânără serafică. Fomele ei, gura ei, zâmbetul apocaliptic, gesturile înfiorător de feminine și suspinul extras de mine aneantizau timpul. Peisajul afundă întâlnirea într-o pitagoreică ecuație. Lumea parcă se terminase în preajma noastră. Castul vânt răzbătea iarba verde ca o rochie purtată întâiaș dată. Cerul încă nu se întunecă, prelungind scena în favoarea amândurora, iar soarele radia de fericire, plângea cu lacrămi de plăcere, roșul sângeriu metamorfozându-se într-un portocaliul glaciar. Rece. Noaptea spulberă revederea, însă noi nu ne pripirăm alungând cu entuziasm negura suferindă. Cuplul se așezase deja pe iarba moale, contemplând stelele precum niște munți superbi.
- O, slăbiciune, numele tău e femeie! Rupsei tăcerea, îndreptându-mi privirea spre frumoasa ființă, prinzând-o de mână.
- Ți-am mai spus că nu-mi plac citatele de la scriitorii îndrăgostiți. Spuse fata râzând și zâmbind într-un mod caracteristic, părul ei blond și mătăsos învăluind întreg pământul buhăit într-o fantezie sublimă.
Mă încruntai un timp, apoi zâmbi și eu, dar încercând să o fac pe tânără să mă lămurească.
- De ce ? Ei pot expune cel mai bine sentimentele, deoarece controlează arta cuvintelor.
Aceasta își mușcă ușor buza, chicotind și întorcăndu-și privirea către cerul de-un albastru înfiorător de amar.
- Știu că sună copilărește, dar când voi împlini optsprezece ani te vei căsători cu mine ? Mă întovărăși promt Poesis. Într-adevăr, sunase copilărește.
Mă apropiasem de ea, însă, încercând să devin un puternic bărbat pentru a-i arăta că sunt vrednic de asta, fusesem cuprins de corpul sculptat d-un zeu invidios pe ceilalți sculptori, în care și-a pus toată viața și toată puterea de demiurg.
- Aceasta este o promisiune. Promit c-o voi respecta. Confirmasem, întinzându-i degetul, ridicându-mă de jos.
Poesis făcu același gest, zâmbind. Parcă ea știa ceva ce eu nu deslușeam. Întâlnirea se încheiase cu o legătură strânsă între noi. Deși ne văzusem adesea și ne salutasem - precum niște prieteni - simțisem că ea mă privește altfel... Oricum, e un nu știu cum ș-un nu știu ce...


Sfârșitul capitolului trei...


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.sweetflirt.ro/profil/mysalove
Mysa
Moderator
Moderator
avatar

Sex : feminin
Zodiac : Scorpion
Zodiac chinezesc : Bivol
Mesaje Mesaje : 94
Puncte Puncte : 252
Reputatie Reputatie : 0
Data de inscriere Data de inscriere : 14/12/2014
Varsta Varsta : 21
Localizare : Lumea de jos
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : Fic

MesajSubiect: Re: Ecoul unei promisiuni   Joi 7 Ian - 0:07:20


Capitolul patru - Când pășești în exterior

"Și îngerul certându-l din dragoste adâncă, / Pe afurisit, cu pumnii, îl mângâie și încă; / Dar pururi osânditul răspunde: "Nu! Nu, vreau!" - Charles Baudelaire

1


A doua zi Echo expuse dorința de a se îndrepta dis-de-dimineață spre o clădire impunătoare situată în orașul vecin. Deobicei, aristocrații veneau în micile orașe doar pentru a se desfăta și a organiza promenade de-a lungul naturii vergine ce din toate grădinile, le râdeau pomi înfloriți și glasul zburătorilor se închega de minune cu plânsul râului sihastru. Până să ajungă în oraș tânărul se îmbarcă în trenul tivit cu piele albastră în interior. Această mașinărie ce pufăia apocaliptic îndârjită de spasme puternice, evidențiate de fumul cenușiu, îl dezola. El iubea numai cruda vegetație și sentimentele percepute de lucrările marilor romancieri. Însă, inima sa păstra un locșor protejat cu un lacăt de plumb pentru dragostea lui Poesis. Gândindu-se la aceste pasaje se înflăcără, iar atunci când puse piciorul pe treapta mecanismului dirijat simți cum o pulbere de sticlă-i sfârtecă talpa. Deși, trenul se prezenta elegant la acest eveniment vertiginos - fiind cufundat într-o culoare caldă și înfocată, dar și cuprinzând cele necesare desigur, situate pe grade - pe Echo îl nefericea. Să fi fost din pricina întâmplărilor petrecute ieri-seară ? Probabil că da, deoarece tânărul se îndrepta către sora lui mai mare - și suporta expunerea la exterior. - doar pentru a-i cere niște sfaturi. El avea o gândire lucidă și analiza nenumărate probleme ce-i străbăteau tărâmul firav și inocent. Dar nu se pricepea în ceea ce privește "clasa conducătoare" - pentru că îi ura, aproape pe toți. Băiatul era învăluit într-o vestimentație elegantă, anume: eșarfă stufoasă ce se prelinge în jurul gâtului, unul din capete atingându-i ușor spatele, dându-i un corp interesant, o pereche de pantofi ușori, pantaloni obișnuiți cusuți însă, diferit față de ceilalți și un pardesiu negru abisal. El își așeză trupul lângă o fereastră din capătul coridorului clasei a treia. Serviciile oferite de acest etaj al moralității bănești nu-i încredința respectarea poftelor interioare cum ar fi liniștea deplină dar, datorită sumei mediocre pe care o încasa de la bursa școlară, era convenabil. Adolescentul poseda o pereche de ochi rari. Ei au o vagă strălucire, pupilele fixând lucrurile într-un mod caracteristic, iar privirea evazivă îi conferă un aer de intelectual, o porțiune de geniu pustiu. Se simţea singuratic în această cutie oţelită şi doar cântul vânturilor ce respiră flori înmiresmate îl fericea. Cămăruţele sub forma unor compartimente ţâşneau zgomote asurzitoare, iar geamurile întredeschise lăsau să intervină aerul îmbibat cu vegetaţie sălbatecă. Vedea prin ferestruicile dreptunghiulare cum viaţa fuge şoriceşte şi groaza trece-n zbor. Peisajul placid îl linişti pentru o clipă. Îşi dădu seama, la un moment dat că acum îşi poate pune întrebări filosofice şi că are nevoie de o contemplaţie superioară pentru a-şi aerisi mintea. Lăsând aceste gânduri să-i cufunde existenţa aproape că nu zări încă o persoană feminină ce se aşeză comod pe scaunul sub formă de mini canapea de lângă el. O simţea cum îşi aranjează bagajele, cum răsuflă lin - obrajii învăluiţi într-un roş stelar palpitând fiori de intimidare. Cu toate acestea, băiatul nu îndrăzni să rupă tăcerea înmormântală ce bulversă mecanismul mişcător şi nici să privească pe acea domnişoară, chipul său prefăcându-se cuprins de melancolie şi zburând pe alte meleaguri mult mai frumoase decât să de-a atenţie celorlalte elementelor din împrejur.

2


- Scuză-mă, dacă te distrag din gândurile tale, probabil perverse, dar îmi poţi înmâna bricheta pentru doamna de alături ce se vaietă de un timp. Deşi, văd că te joci cu una, nu te-ai sinchisit să ajuţi pe cineva în vârstă. Spuse femeia pe un ton ironic, calm şi rapid, dinţii ei de mărgăritar fiind loviţi de aerul ce-l atacă pe Echo la auzul frazelor interminabile. Într-adevăr, liceeanul poseda o brichetă pătrată din plumb asupra cărei suprafeţe se plia aritistic un imprimeu colorat. Acest obiect îl găsise într-o zi în banca sa iar, de atunci, se juca mereu cu ea şi-l ajuta întotdeauna când dorea să se gândească. Zgomotul întovărăşit de deschiderea şi închiderea brichetei contribuia la amplificarea ideilor sale devenind, până la urmă, un obicei. Tânărul îşi retrase braţul expus pe tocul ferestrei din lemn şi îşi întoarse buimac capul zărind, totodată, chipul şi vestimentaţia femeii. Dar ea nu părea o doamnă ci mai degrabă o adolescentă ca el. Avea un trup micuţ şi plăpând, iar epiderma celui din urmă se revărsa într-o albeaţă nemaiîntâlnită de tânăr - un alb de murindă. Părul catifelat şi şaten precum castanele coapte era prins într-un coc ce nu era pe deplin finisat, câteva plete alunecând uşor pe lângă tâmple într-un mod rebel. Toate aceste trăsături se diferenţiau prin sprâncenele golaşe, prin năsucul normal, aproape perfect şi buzele ca lacătul unei scoici oceanice - moi, zemoase şi cald colorate. De asemenea, faţa nepătată de impurităţi trăda inocenţa fetei, contrastând cu sarcasmul din vorbele enunţate înainte. Echo reuşi să facă o sforţare, spunând intimidat şi roşind fiindcă se afla în prezenţa unei persoane atât de impunătoaroare - prin glas, cât şi prin gesturi.
- Desigur. Îmi cer scuze pentru greşeala mea... Poftiţi. Termină micul discurs, întinzând stângaci bricheta spre fată. Tânăra îl scrută lin la vederea faptului că Echo are maniere şi astfel îşi mascase gafa. Apoi prinse încet obiectul metalic cu degetele nici prea mari nici prea mici şi lăcuite elegant. După mica discuţie băiatul ieşi din zona înflăcărată ce-l făcuse să-şi piardă şirul ideilor şi apariţia petelor roşiatice pe chipu-i contrastat de energie. Acum avea un răstimp până când femeia îl va apuca în convorbiri interminabile - specifice femeieşti - să o analizeze mai bine. Nu dorea să recunoască fizicul, dar în interior simţea puţină ciudă pe ea pentru că se pierduse în halul ăsta în faţa unei mulţimi. Se gândi dacă lecturile sale fuseseră anihilate în această împrejurare de către lipsa de experienţă. Nu, nu era posbil aşa ceva mai ales că până şi marele Eminescu se ghidase după concepţia unui filosof al cărui nume îmi scapă, anume: refuzul unei cunoaşteri bazată pe experienţă. Însă, dispărură la fel de rapid precum mişcările fetei ce-şi întoarse privirea spre băiat. Aceasta avea corpul acoperit de o rochie elegantă şi roşie. Mânecile bufante la inchieieturi expuneau un aer aristocratic, iar mărimea scurtă - până la genunchi - împreună cu gulerul ridicat şi nasturii negrii lucioşi îi împroşcau fetei un bonus de eros. Pe când, tânărului o dorinţă vagă de strângere în braţe al acestui corp pictat cu plăcere.
- Mă numesc Valeria şi iartă-mă pentru mai devreme. Credeam că eşti un golan, iar mie îmi displac golanii. Îl întovărăşi domniţa, întinzând meticulos mâna şi zâmbind deschis şi prietenos. Tânărul îi prinse mâna sigur pe sine faţă de prima dată şi o sărută într-o manieră delicată, lăsând dinadins ca femeia să creadă că el face parte din clasa sa. Fiindcă, Echo îşi dăduse seama de nobilimea trăsăturilor fetei şi încerca să fie la nivelul ei. Adică, în mintea sa furniza bizare planuri, demonstrându-şi că are abilitatea înnăscută de a fi nobil, deşi nu avea "sângele albastru".
- Încântat. În ceea ce-mi priveşte numele - Echo. Mă îndrept spre oraşul vecin pentru anumite treburi personale. Te rog cu ardoare să-mi suporţi umila prezenţă. Zise tânărul cu o faţă inflexibilă, lăsând mânuţa femeii firavă proptită de silful leneş ce străbătea jovialul peisaj.
Defapt, el gândea lucrurile diferit. Nu îl supăra prezenţa unui aristocrat feminin, dar încerca să afişeze prima mutare spre expansionarea momentului şi o eventuală cucerire. Pe cer un portret era procreat de norii cenuşii - un destin căptuşit în rouă moartă şi vise prăfuite cu negre otrăvuri.

Sfârșitul primei părți...


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.sweetflirt.ro/profil/mysalove
Mysa
Moderator
Moderator
avatar

Sex : feminin
Zodiac : Scorpion
Zodiac chinezesc : Bivol
Mesaje Mesaje : 94
Puncte Puncte : 252
Reputatie Reputatie : 0
Data de inscriere Data de inscriere : 14/12/2014
Varsta Varsta : 21
Localizare : Lumea de jos
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : Fic

MesajSubiect: Re: Ecoul unei promisiuni   Joi 7 Ian - 0:07:51

3


Analizând-o cu o urmă neînțeleasă de ură, Echo zări în chipul femeii o paloare ce se prelingea ușor până la ochii înnegriți, probabil de la insomnie apoi, lunecând domol pe pielea delicată, o epidermă dalbă, care semnifica, de această dată absența vigorii din firicelele albastru-verzui care acaparaseră acest trup infirm. Ci-n realitate, Valeria era nu mare de stat, suptă de o delicatețe de marionetă, precum un porțelan divin care este gata să cadă și să fie spulberat de solidul Thanatos. Lui Echo îi trezi interesul.
- Dacă nu e nici-un deranj, mi-ați putea spune ocupațiunea dumneavoastră ? Încercase să falseze, prefăcându-și timbrul vocal cât de afabil cu putință. Dar nu avusese nevoie de acest factor artificial, fiindcă în răstimpul următor sesiză că glăsuise acele cuvinte cu o naturalețe abstractă, precum afirma Rousseau: "rămăsese adică om natural, cu fondul primar nealterat.". Înstrăinat paradox, dar acest natural - fals (cum îl numea adeseori, cu o alură de încă un paradox) îl ajută în preambulul ce inaugura calea unui zâmbet într-o parte și dulceag al femeii pe chipul cu zăpadă de bioxid de carbon. Aceasta amână lectura documentelor juridice, lepădându-le într-o mapă, apoi își așternu mai comfortabil corpul pe pielea finită a mini - fotoliului suspendat în câteva metalice prinzătoare, iar pe urmă renunță la controlul mânuțelor micuțe, căzând ușor pe lângă trup ca și când ar fi fost vertiginos secătuite întru totul de vlagă. Părul ei fluturat și diafan în urma acțiunii emană un miros hipnotic de trandafiri de culoarea piersicii și iriși care cochetară somptuos cu simțurile olfactive ale lui Echo. Tânăra se rezemă, apatică de viitoarea părere a adolescentului pe umărul celui din urmă, răsuflând molcom printre buzele creionate viu, întredeschise, acoperite cu o pieliță care îndemna să-i fie atinsă substanța ce o acoperea suav. Aerul din jurul tânărului se îmbibă într-un ceva nemaisimțit de el până acum, călduț și înmiresmat.
- Sunt o avocată și în acest moment mă îndrept spre preluarea unui proces kafkian care a bravat nenumărați defensori, din nefericire - se pare - incompetenți, spuse ea încet, cu o tonalitate istovită, melodioasa voce stingându-se din ce în ce mai mult. Așadar, mă încred în simpatia unui adolescent a cărui bunătate va avea o protecție de acordat unei femei, deocamdată neajutorată, săvârși ea de grăit cele câteva fraze strecurându-se în brațele lui Echo. Cel menționat înainte rămase crispat în fața acestei întâmplări utopică și sumbră. Însă, văzând-o neajutorată un stimul vindicativ îi încețoșă pentru o vreme privirea. Se gândea dacă ar trebui să o ucidă, să-și înceapă activitea criminală împotriva ierarhiei superioare, să înceteze a mai simula ca dățile anterioare. Deoarece, mai mereu Echo își imagina cum să sucombe o persoană, ce trepte sau ce cod să urmeze spre destinația finală, anume extincția. Chiar dacă era disident față de acești aristocrați, avea problemele personale, adică purta în viscere intrasingentul pentru anumite motive titanice. Se gândea la locul ploii de sânge și carne umană, sau măcar să înfăptuiască un rău "animalelor învelite în îngeri de-o franchețe plăsmuită". Inițiase cu multă trudă să anime gândurile, în fața ochilor prinzând viață un adevărat masacru. În cămăruțele deșarte ale gândirii întruchipa personalități distincte prin care înșela doze de oameni întâlnite. Din aceste fantasmagorii culmina un rânjet deloc hidos, recitând din Baudelaire, mai precis din poezia sa preferată un la fel citat din "O fantomă":

"Par un zugrav de soartă osândit
Perdeaua beznei s-o picteze, oarbă;
Un bucătar funebru, pus să fiarbă
Și să-și mănânce inima, silit."


4


Pentru orișicare deținea o mască ticluită cu veșnicia trecutului care-l prăda neîncetat precum un șacal. Acum, prin debutul ignobilelor închipuiri suflul său prinsese forma unei licori stinse ce cocheta cu silful care parcă își schimbase și el aspirațiile - de la beatitudine până în străfundul Styxului. Dar, nu ! Își trase ușor o palmă peste față. Oniricul diavolesc îi consumase o parte din gânduri prea devreme, însă le înlătură, tot prin rațiune întunecată: "Este o importantă avocată în societate.", silabisi el trufaș cu un zâmbet mefistofelic zugrăvit pe fizionomia contractată ca a unui dezaxat, cele afirmate reieșind din filele pe care le răsfoia cu multă înverșunare. La un moment dat dădu peste o fișă medicală mâzgălita cu câteva nume de medicamente pe margini. Pe viceversa găsi o boală ce, se pare tânăra o transporta de îndelungată perioadă, ale cărei simptome se reflectaseră în comportamentul de adineaori. Rezulta că are pierderi de vitalitate din pricina trupului secătuit. Echo scormoni mai amplu în geanta personală a Valeriei și descoperi un flacon de pastile într-o pungă, dar și niște injecții acompaniate de tuburi goale, astfel, lipsite de lichidul pe care trebuie să-l asimileze femeia înainte să și-l administreze. "Nemernica, a dorit să mă păcălească pentru că nu mai deținea medicamentația necesară. A jucat calm, cu tact crezând că voi avea impresia că doarme. Sau sentimentul că voi căuta în bagajele personale intuitiv și voi descoperi toate astea, așadar aș încerca să o ajut ? Probabil dorise să mă cucerească momentan sau are încredere, și acum chiar cred că are nevoie de injecțiile acelea, sau va pieri. Multe întrebări se ridicau în mintea lui Echo ca un zmeu atacat de un zbucium ostil provenit din rafale de vânt insolent. Tânărul sfărâmă celelalte idei pentru cea capitală, ca și când un bec edisonian s-ar fi aprins deasupra lui: "[...] a cărui bunătate va avea o protecție de acordat", cită acesta din micul discurs al Valeriei. Acum înțelegea, ea îl va proteja, de asemenea. Echo zâmbi cu o satisfacție demonică. Totul i se părea atât de incitant și complex, precum un teatru de păpuși. "Nu degeaba este o avocată impunătoare.", spuse încet, mângâindu-i femeii chipul și alungând ușor o meșă rebelă pentru a-i săruta într-o manieră fluctuantă obrazul roș ca arhaica planetă Gaia. Ceilalți din jur ațipiseră de un timp, însă dinamismul prinse avânt odată cu fluierul asurzitor ce transmitea mesaj tuturor că au sosit la destinație.

Sfârșitul capitolului patru...


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.sweetflirt.ro/profil/mysalove
Mell
Membru
Membru
avatar

Sex : masculin
Zodiac : Scorpion
Zodiac chinezesc : Bivol
Mesaje Mesaje : 3
Puncte Puncte : 13
Reputatie Reputatie : 0
Data de inscriere Data de inscriere : 07/01/2016
Varsta Varsta : 21
Localizare : Pe o alta planeta
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : LOL

MesajSubiect: Re: Ecoul unei promisiuni   Joi 7 Ian - 14:05:53

Super fic aproape ca nici nu ma puteam opri din citit.Mai vreau.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Mysa
Moderator
Moderator
avatar

Sex : feminin
Zodiac : Scorpion
Zodiac chinezesc : Bivol
Mesaje Mesaje : 94
Puncte Puncte : 252
Reputatie Reputatie : 0
Data de inscriere Data de inscriere : 14/12/2014
Varsta Varsta : 21
Localizare : Lumea de jos
Jocuri/Distractii Jocuri/Distractii : Fic

MesajSubiect: Re: Ecoul unei promisiuni   Joi 7 Ian - 23:59:48

Mersi mult :-*


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.sweetflirt.ro/profil/mysalove
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Ecoul unei promisiuni   

Sus In jos
 
Ecoul unei promisiuni
Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» Scrisoarea unei soacre catre viitoarele sale nurori
» Ajutor la matematica

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
^_^We love^_^ :: *♥* Fan Zone *♥* :: *♥* Fan Fic *♥* :: *♥* Original *♥*-
Mergi direct la: